sâmbătă, 3 noiembrie 2012

De ce te iubesc?

De ce te iubesc?
         Poate de aceea că ești ca vîntul: pot să te simt oriunde nu m-aș ascunde. Iar acolo unde nu poate ajunge el, tu știi să pătrunzi în mintea mea și mă scuturi ușor, lin, amintindu-mi clipele petrecute în doi...Dar poate te iubesc pentru că ești ca Soarele? Mă încălzești cu vorba ta și nu uiți niciodată să răsari în fiecare dimineață cît de obosită nu ai fi. Și chiar de nu ești lîngă mine, îți simt razele tale de parcă mă atingi ușor anume tu, anume acum... și ești atît de fină! Să fie pentru faptul că știi a mă asculta?Devii cel mai tăcut mut din lume și mă faci să înțeleg cît de mult însemni pentru mine. Mă asculți, mă întrebi și apoi... zîmbești pentru a mă susține.
Te iubesc pentru grija ta. Devii cea mai atentă și cea mai grijulie păsărică ce își îngrijește cuibul, ești ca ea - la fel de ușoară și organizată.
Te iubesc pentru că ești ca nimeni altcineva. Un exemplu unic de frumusete și gingășie, de înțelegere și atenție, de inteligență și curiozitate... doar tu.
Dar, știi pentru ce a-ș mai dori să te iubesc?... A-ș vrea să te iubesc pentru că ești lînga mine, pentru că știu că ești a mea și pentru că înțelegi cu adevărat cît de mult te iubesc...

miercuri, 19 septembrie 2012

Ce este Dragostea?


      Un cuvânt atât de vechi care parcă mereu rămâne nou. Încerci să îi găseşti data expirării şi vezi că nu are aşa ceva. Un cuvânt care a rezistat încă de la început şi care există până şi azi. Toată lumea vorbeşte de dragoste, toată lumea caută dragoste şi cu toate astea încă ne întrebăm: ce este dragostea? Dragostea este cea în numele căreia se fac multe astăzi.
Cu toate că şi-a cam pierdut adevărata însemnătate, ea încă mai supravieţuieşte aşa cum poate prin persoane şi locuri care încă îi mai dau prioritate. Dacă vei întreba astăzi ce este dragostea vei primi fel de fel de răspunsuri şi foarte posibil vei fi debusolat când vei vedea că marea majoritate vede dragostea într-un fel anume. Într-un fel diferit de tine. Şi până la urmă, ce este această dragoste care te ridică dar te şi coboară? Când găseşti dragoste nu reuşeşti să ascunzi acest lucru. Devii altfel şi aceasta se vede prin tot ceea ce faci. Într-o singură clipă poţi ajunge în centrul universului. Spusesem mai devreme că te poate coborâ. Să nu mă înţelegeţi greşit. Lipsa ei te poate doborâ!
      În ziua de astăzi poate nu se mai acordă aceiaşi valoare dragostei. Se vorbeşte mai uşor despre ea. Se vorbeşte superficial. Ce uşor se ajunge la termenul „Te iubesc!”. Şi totuşi, aceasta este dragostea? Oare, dragostea nu se transformă treptat doar în pasiune? Ce transformări a suferit dragostea de-alungul timpului? Undeva se greşeşte. Ceva nu mai funcţionează cum trebuie. Foarte probabil marea greşeală este confundarea dragostei cu o simplă pasiune. Şi cum le poţi deosebi? Cum îţi poţi da seama că nu ai doar o pasiune pentru cineva? Dedică-te trup și suflet ,iar dacă e reciproc fii sigur că nu ai dat greș!!!

miercuri, 6 iunie 2012

... Ce crezi tu,ce cred eu ...





              Crezi despre mine că te consider un trofeu. Nu. Nu te consider trofeul meu. Crezi că eşti pentru mine un moft trecător. Nu eşti nici aşa ceva. Crezi că eşti pentru mine o ambiţie. Nu, niciodată nu vei fi.       Durerea ce roade sufletul meu pentru aceste lucruri neadevărate, false, ce trăiesc în mintea ta, slăbită de amintiri negre, este necruţătoare.
             Aş fi preferat, poate, să ma ucizi, să îmi vâri un glonte în cap, un pumnal în inimă, decât să crezi aceste lucruri despre mine.    
            Pentru mine tu eşti un vis. Visul pe care toţi îl avem, acela de a fi perfecţi. Tu mă faci pe mine perfect, indestructibil, nemuritor. În acelaşi timp reprezinţi pentru mine cea mai mare slăbiciune, cea mai grea boală. Eşti aerul, eşti căldura, eşti apa, eşti pământul, eşti viaţa. Poate nu te merit, poate nu sunt ceea ce tu cauţi, poate am prea multe defecte, dar ştiu sigur că nimeni nu va mai simţi pentru tine ceea ce simt eu. Nu mă vei crede însă timpul ne va da dreptate și ne va deschide porțile spre cărările fericirii ce ne vor uni!

duminică, 8 aprilie 2012

Hey baby,i'm happy !!!



  
Pentru că pot,pentru că vreau, pentru că exiști, pentru că exist, pentru că tu mă faci fericit, pentru că te iubesc, pentru că tu mă liniștești, pentru că tu mă faci să visez, pentru că tu mă alinți atunci cînd sunt trist, pentru că atunci cînd tu începi - eu termin, pentru că atunci cînd tu vorbești eu tac, pentru că atunci cînd te oprești,încă te mai aud în gîndurile mele,înca îmi mai răsună ecoul tău în suflet,în minte,în inima.
Da draga mea, pentru mine ești absolutul,ești supremul,ești tot ce e mai frumos pe lumea asta,ești tot ce e mai dulce,mai suav,mai tandru,mai relaxant.


Alex Band - Only one

Asculta mai multe audio diverse

sâmbătă, 11 februarie 2012

Mă urăsc !




      ... Nu de azi de ieri, ci din totdeauna,conștient sau inconștient, am fost și am rămas cel mai mare dușman al meu.Din zilele cînd mă încăpățînam să ies la joacă și mă snopeau toți copii din mahala, din vremurile cînd credeam că de ziua mea pot să fac orice pînă mă pocnea mama și imi dadeau lacrimile. De cînd nu puteam memora poezii și o încasam acasă pentru notele mici la autodictări.
      Din gimnaziu, de cînd am constatat că ce-mi place mie, nu place și celorlalți, că pe cine iubești, nu te iubește, dar te chinuiește. De cînd îmi strîngeam banii de buzunar  ca să ies la un film.De cînd mă baricadam în sfaturile date de alții, crezînd că din ele înveți ceea ce este viața adevărată. De cînd am început să mă blochez în idei fixe și idioate, pe care le-am denumit apoi, pretențios, principii.
      Din colegiu, de cînd mi-am pierdut prima prietenă și am abandonat-o pe-a doua.De cînd a treia prietenă m-a parasit pentru că dragostea nu ținea de foame.De cînd am suportat 1 an și jumatate de singuratate.
     De cînd n-am putut pleca și eu prima dată la mare din cauza unui afurisit de pașaport. De cînd m-am dus iar la școală ca să aflu cît de bine și ușor se descurcă unii în viață și cît de tare trebuie să trag eu ca să încerc, numai, să stau cu ei la masă.
      De cînd mi-am jucat rolul de iubit perfect și înțelegător care își încurajeaza prietena că totul va fi bine, pentru a constata apoi că a pierdut -o în felul ăsta. De cînd m-am automutilat în numele fidelitații și normalitații, în loc să mă duc să ma fut în stînga și-n dreapta, acceptîndu-mă așa cum m-a făcut Dumnezeu.
      De cînd am aflat că de iubit nu m-a iubit și nu mă iubește nimeni suficient (în afară de familie desigur) ca să mă facă să mă iubesc la rîndul meu...